Deoarece lumina-i puţină,
şi aspiraţia către ea e deplină.
Mă refugiez în vis dintr-o lume stresantă,
că visul este singura variantă reconfortantă.
Scriu, pentru că lucrul acesta îmi place
când sforăie toţi sub giulgiul de tihnă şi pace.
Cât timp mă trezesc speriat în sicriu,
încerc să supravieţuiesc şi... mai scriu...
Nu pot să îmi imaginez decât noaptea
cât de luminoasă este libertatea...
