Copilăria mea îmi fu
un tei ce înflorea în poartă,
dar nu ştiu care vânt bătu
de-l spulberă în zarea moartă...
Copilăria mea îmi fu
o mamă veşnic zâmbitoare,
dar nu ştiu care duh trecu
şi o luă cu el spre soare.
Copilăria mea îmi fu
cuibul comun şi cald din care,
când ceasul negru se-abătu,
zburarăm toţi în lumea mare.
Copilăria mea îmi fu
un sat cu fete-n sărbătoare,
dar nu ştiu ce se petrecu,
de nu-l mai regăsesc sub soare...
