Această agitată viaţă
e ca şi muntele din faţă:
masiv uşor accidentat,
pe-alocuri chiar destul de plat,
din care, însă, ţâşnesc piscuri
sfidând semeţ atâtea riscuri
de trăznete şi foc ceresc
ce-mpuţinează, dar călesc.
Cu cât mai sus, pe-atât se-aşterne
pustiul iernilor eterne...
Mai jos sunt mediocre dealuri
cu-autohtone idealuri
şi cu enclave-n care vise
au orizonturile-nchise.
Numai câmpia lângă mare
viseaz-un „dincolo de zare”...
