De sărăcie-atâta disperare
e-n viermuirea asta de la fund,
încât te-ntrebi ce noimă viaţa are
şi la ce bun să meditezi profund?!
Şi ce absurdă este bogăţia
pe care unii-o socotesc noroc,
când ea trădează numai lăcomia
de-a uzurpa şi clasa de mijloc...
Sinistră existenţă şi umilă
ca o sentinţă fără de recurs,
încât te-ntrebi: de n-ai fi fost gherilă,
s-ar mai schimba ceva din vechiul curs?!
Şi ar mai fi atâta nedreptate,
atâţia semeni flămânziţi şi goi
de-ar exista nădejdea-n libertate,
credinţa-n Judecata de Apoi?
Însă credinţa unii n-au avut-o,
că s-au născut, în fond, nelegiuiţi,
iar cei mai mulţi prin viaţă au pierdut-o,
nemaiputând să fie fericiţi...
Cât despre libertate, ce păcat
că am cedat din nou celui viclean,
ca să părem poporul condamnat
de-a vieţui ca viermele în hrean.
