Un freamăt se simte de nouă recoltă
când glia ne-adună străbunii-n sobor;
din sate cresc codri cu fumul uşor...
O, Ţară, ce trainici sunt stâlpii-ţi de boltă!
Iar florile dalbe se-aşează în prag,
din vis, din legendă şi vremuri venind;
pe vatra cu datini steluţe se-aprind
şi ţâncii l-aşteaptă pe Moşul cel drag.
Ne străjuie Ţara profetica stea,
lumini revărsând în fiece tindă;
ici-colo se-aude o veche colindă,
iar pacea coboară cu fulgii de nea.
Şi totuşi ce freamăt de nouă recoltă
când glia ne-adună străbunii-n sobor;
din sate cresc codri cu fumul uşor...
O, Ţară, ce trainici sunt stâlpii-ţi de boltă!
