Tot oraşul furnicar
s-a aprins şi îşi consumă
fericirea lui antumă
primei foi din calendar.
Şi i-a strâns pe toţi la masă,
se-aprind ruguri şi cresc fumuri;
se învălmăşesc parfumuri
ca-ntr-o noapte furtunoasă.
Fauni mişună prin rochii,
câte un corset pocneşte;
toată lumea se pândeşte
şi se pipăie cu ochii.
Cu năravul lor subţire
unii trec din protocol
prin nori veseli de alcool
spre hogeacuri de iubire.
Fericiţi, se demachează...
Curge fardul în haznale
până-şi văd feţele pale
în vreo rătăcită rază.
Obosit, cu chip de var,
doarme-oraşu-apoi în spumă...
Eu, spre gloria-i postumă,
scriu c-a fost un an... mai rar!...
