Mi-a zis un tip orăşenit
că eu de-un timp m-am „ţărănit”
şi vrea această vorbă densă
să mi-o arunce ca ofensă.
În schimb eu chiar i-am mulţumit,
că mă simţeam prin ea cinstit,
când bunul-simţ, ostracizat,
a supravieţuit în sat.
Tot „ţărănist” mai vrea să-nsemne
şi alte atitudini demne
ca omenia şi dreptatea
de care a uitat cetatea,
şi mai ales, neafectată,
credinţa-n „Dreapta Judecată”.
Aşa că recunosc smerit:
e-adevărat: m-am ţărănit!
