De atâta singurătate...(vol. "Circ si...pâine" )

Licuricii tăcuţi fac salturi prin noapte;
nimic nu se aude din Calea Lactee;
un câine scormoneşte în benele de pe alee;
îmi vine să plâng de atâta singurătate!

E adevărat că nu ştiţi?! (vol. "Circ si...pâine" )

Ştiţi voi hidrogenul cât este de modest?!
Sau cât de liber este cugetătoru-n arest?!

O parte dintre conducători sunt infractori,
iar mulţi chiori sunt clarvăzători...

Unele fecioare se interesează de sexi-shopuri,
şi multe reforme vegetează la stopuri...

Ştiţi că toate planetele sunt iaduri
şi că filozofia vieţii stă-n carduri?!

Că nu avem niciun paradis
în afară de vis,
şi că uneori şi visul ne este interzis?!


E adevărat că nu ştiţi
de ce sunt atât de mulţi tâmpiţi
şi fericiţi, şi nefericiţi?!...

Scriu noaptea (vol. "Circ si...pâine" )

Deoarece lumina-i puţină,
şi aspiraţia către ea e deplină.

Mă refugiez în vis dintr-o lume stresantă,
că visul este singura variantă reconfortantă.

Scriu, pentru că lucrul acesta îmi place
când sforăie toţi sub giulgiul de tihnă şi pace.

Cât timp mă trezesc speriat în sicriu,
încerc să supravieţuiesc şi... mai scriu...

Nu pot să îmi imaginez decât noaptea
cât de luminoasă este libertatea...

Şi pentru că...(vol. "Circ si...pâine" )

Şi pentru că mi-e viaţa închisoare,
mai evadez şi eu printr-o visare,
deşi m-aşteaptă altă-ncarcerare...

In loc de Prefaţă...(vol. "Circ si...pâine" )

Unde-i fărădelegea lege
si-orice marionetă-i rege,
de ani si ani, sofisticat,
bugetul obştii-i deturnat.

Tot ce-nsemna tradiţie,
cică, e doar tranziţie,
si prin campanii de consum
ne-nvăluiesc in nori de fum.

N-avem nici scoală, nici morală,
ci totul e scalambaială,
serviciile-s aservite
unor politici ipocrite.

Cum nu e nici justiţie,
armata sau politie.
tot ce-a-nsemnat corupţie
nu si-a găsit soluţie...

Ciocoii de le zic locali,
cu cei internaţionali,
numesc aceasta cârdaşie
frăţie sau o garanţie
pentru o ..noua" Românie.
(daca ceva o sa mai fie).

Iubite Cititorule, (vol. "Deşteaptă-te române !..." )

În „epoca de aur”, în „epoca lumină”,
la fundul gropii oarbe am scormonit prin tină,
ca-n sarsanaua sfântă a vechilor odoare
comori s-adun, de sânge, de lacrimi şi sudoare,
să ţi le-aduc în cale c-o încântată jale
spre slava zilei noastre mereu „neepocale”...

Cincizeci de ani de beznă şi-atroce ciopârţire
ne-au umilit de moarte, ne-au scos de tot din fire.
De vină-s apusenii şi, deopotrivă, ruşii,
şi ciocoimea nouă, roşcată, trepăduşii.
De-aceea înţelege de ce-am visat, nepoate,
o zi de re-ntregire, de sfântă libertate.

Nu s-a-ndreptat cu totul coloana vertebrală
şi marşul libertăţii e încă-n şovăială,
iar întregirea ţării pe-o vreme am ratat-o,
chiar dacă integrarea vom dobândi-o-n NATO.

Eu unul, din păcate, n-apuc să mai am parte,
de ceasul regăsirii în sfânta libertate...

Tot ce îmi stă-n putere este această Carte!
Citeşte-o, întregeşte-o şi du-o mai departe!

Către Confraţi (vol. "Deşteaptă-te române !..." )

Aş vrea un cântec de profundă jale,
stăruitor ca Drumul Robilor,
să fie omenesc, izbăvitor
de mugetul atâtor osanale...

Să fie-un cântec trăznet ce despică
alienări şi-orgolii cât gheţarii,
ca iar s-audă caizării şi ţarii
că noi nicicând nu am murit de frică.

Un cântec vreau să ne răscoale morţii,
ca-n ceas decis, împătimiţi, cu ei,
să ne-ngropăm în temelii de stei
pentru statuia sfânt-a libertăţii!

Şi cântecul acasă să ne fie
atât de cald, amirosind a pâine;
să fie cel de azi, nu cel de mâine,
ne-am săturat de fumuri de tămâie.

Să spună omenirii că suntem
şi vrem să veşnicim în libertate,
că pentru ea noi datorăm o moarte,
românii nici de asta nu se tem.

Să fie-un cânt al neamurilor toate
ce-şi ispăşesc calvarul tocmai sus,
la locul răstignirii lui Isus,
să se întoarne pururea din moarte...

Să fie-un cânt cum încă nu s-a spus.

Veghe de noapte (vol. Veghe)

Nici un stăpân nu doarme de hapsân,
hoţul la pândă e cu moartea-n sân,
tu ai coşmarul dragostei proscrise,
iar eu pe al poemelor nescrise...


Talentul face febră, dar nu moare,
martirii-s schingiuiţi în închisoare,
lozeşte-n somnu-i tulbure nevasta,
se-ngroaşă ceaţa, dar se vede creasta.