Revers (vol. "Deşteaptă-te române !..." )

Doar în pauza de masă
mă gândesc şi-n închisoare,
cât e viaţa de frumoasă,
că de-aici aşa îmi pare...

(Mărturie mincinoasă...
în favoarea celui tare...)

Paradoxal, de mori...(vol. "Deşteaptă-te române !..." )

Paradoxal, ai tăi, de mori, îţi pun
dintre costume pe-ăla, cel mai bun,
şi-n cronologuri toţi îţi zic de bine,
(că au scăpat, în fine, şi de tine);
iar viaţa ta lipsită de prihană
ţi-o pomenesc apoi şi la pomană.

Eu, Meşter Manole...(vol. "Deşteaptă-te române !..." )

Cum veneam de nicăieri
şi visam foarte departe,
m-au îmbărbătat averi
ca şi teama mea de moarte.

Zorul tot din timpul zilei
noaptea mi s-a năruit:
n-avusesem şansa milei
în tărâmul bântuit...

Şi sfindându-l pe despot,
mă rugam la Dumnezeu,
să m-ajute ca să pot
să rămân un veşnic Eu.

Mi-a cerut în schimb iubirea:
Ana, mamă, ca o zână,
ca să dăinuie-amintirea:
mânăstirea şi-o fântână.

Câtă jale-ntr-un renume:
pierzi ce-i drag, să fii integru,
când şi Vodă are-un nume
cât vecia... El, cel Negru...

(Şi când toate sunt... postume...)

Mecenat (vol. "Deşteaptă-te române !..." )

Comori de aur cenuşiu,
le-ascunde-adânc anonimatul;
e-o mare vie sub pustiu:
şi de-asta ştie mecenatul.
Să ni se ierte tot păcatul,
ne trebuia o mântuire:
Mesia şi Apostolatul...,
(dar şi-o eternă pomenire).

În tainiţele nepătrunse
sunt pulberi scumpe şi filoane;
ele-ar rămâne-n veci ascunse
fără aceste milioane.

Nu se desăvârşeşte harul
decât prin parteneriat
şi ne reţine Calendarul
precum ne-a fost din ceruri dat.

(Am fost sărac, dar nu-i păcat:
că binecuvântat Ţi-e darul...)