... Că DUMNEZEU va coborî prin tine...(vol. "Deşteaptă-te române !..." )

Tu ce grădini sărace-ai îngrijit
şi câte vieţi rănite-ai ocrotit?!
Nebănuind cât le era de greu,
credeai că Îl iubeşti pe DUMNEZEU?!

Şi pe câţi semeni tu i-ai ajutat
de-a nu cădea-n ispită şi păcat
când Cel Viclean i-ademenea mereu?!
Mai crezi că L-ai iubit pe Dumnezeu?

Iar dacă eşti puternic şi bogat,
nu simţi că numai El te-a ajutat,
că de aceea eşti şi tu dator
de-a fi şi altora de ajutor?

Ca să nu-I pui la mare încercare
puterea de răbdare şi iertare,
găteşte-te precum se şi cuvine,
că Dumnezeu va coborî prin tine,

să îl ajuţi pe nevoiaş, creştine!

Arca de salvare (vol. "Deşteaptă-te române !..." )

Pe marea vremii, în furtună,
care-nghiţise vas de vas,
ca o corabie străbună
Biserica ne-a mai rămas.

Din mila Domnului slăvit,
printre talaze-ntunecate
cu greu am supravieţuit
pe drumul lung spre libertate.

Când Cerul ne va fi iertat
după cumplitele dezastre,
vom contempla de pe-Ararat
atâtea sihăstrii albastre,

şi-om mulţumi Celui Sublim
şi Arcei care ne-a salvat
că încă supravieţuim
în ciuda Marelui Păcat...

Dar plouă, plouă necurmat...

Agonie şi extaz (vol. "Deşteaptă-te române !..." )

O fată preafrumoasă, într-o seară,
mi-a dăruit o inimă uşoară...
(Mi se părea că-ncep o altă joacă
în ritmul ăla molcom, ca de toacă).
„Nu te-aştepta, mi-a zis, să te trezească,
ea e doar picătura chinezească...”

(Şi istovit, am adormit de-a bine
plutind pe valuri de amfetamine).

Crucea dreaptă...(vol. "Deşteaptă-te române !..." )

În veci pe-Origine L-au pus
în mari piroane pe Isus,
dar tu convinge-i pe atei
că printre ei eşti un... Andrei...