Am făcut.. (vol. De... râs !)

(ultimele ştiri)

Am făcut din parc un ţarc,
de ajunse leul arc,
din teleprogram reclamă,
din sigiliu cataramă;

şi din chiori-judecători,
din relicve-senatori,
şi-unde-au fost biblioteci,
baruri sunt şi discoteci;

din ţărani - doar bolovani,
din dreptate - numai bani,
din oraşe doar gunoaie,
din primari - apă de ploaie.

E corupţia în floare
dintr-o zare-n altă zare,
sărăcie străvezie
pe sub munţi de ţigănie.

Neamul meu cel lăudat
e prostit, paralizat...
Ce-am avut... s-a cam cărat,
dar au încă precădere
vilele bananiere...

Modernă şi contemporană...(vol. De... râs !)

I-au astupat cu ţărână ăluia gura
şi au minţit că au îngropat dictatura.
In această „fascinantă şi eternă Românie"
i-au egalizat pe cei mai mulţi: în sărăcie!
Au devalizat băncile sau numai le-au blocat,
iar pentru proşti au inventat şi un avocat.
Şi tot aşa au încurajat economia subterană,
infiltrările pe sub piele şi-n rană.
Schimbând partidele, ca pe haine de modă,
au obţinut poziţia cea mai comodă.
Au acţionat ca în codru sau mai ceva,
vinovat fiind întotdeauna... altcineva.
Deja victimele s-au amestecat cu călăii
de nu mai ştii care sunt bunii şi răii.

Pe ucigaşi i-au făcut revoluţionari
cu facilităţi, de pensionari, demnitari,
şi astfel şi-au făcut colaboratori
dntre vechii infractori, delatori.

Pisicile moarte le aruncă pe toate
numai prin ogrăzile învecinate.
Au anihilat în fel şi chip sindicatele
şi şi-au consolidat prin spate tot spatele.
Cică subvenţionează agricultura
şi le astupă şi ţăranilor gura,
ca să nu mai spună că exportăm tractoarele
şi lăsăm în paragină ogoarele.

Se mai prefac că se trag de urechi,
dar vând navele şi uzinele ca pe fierul cel vechi.
Apoi spală banii murdari şi orice pată
ca să le apară faţada curată.
Sunt experţi în fepeseuri şi bănci,
serbări ale berei, sejururi, ţigănci,
şi,pentru că nu ştiu ce vremuri mai vin,
îşi trăiesc acuma chilipirul din plin.

Diferenţe dintre maimuţă şi om?! (vol. De...râs!)

1) Maimuţa are areal,
omu-i internaţional.

2) Maimuţele au doar instincte,
iar omul, din instinct, şi minte.

3) Maimuţele cel mult se muşcă,
dar oamenii se mai şi-mpuşcă.

4) Maimuţa nu se omeneşte,
dar omul se maimuţăreşte.

5) Omul s-a-nsigurat de jale,
maimuţele sunt sociale.

6) Degeaba-i omul creator:
maimuţa are viitor...

7) Fiindcă seamănă în parte,
om şi maimuţă sunt... primate.

De-aceea-s doamne printre noi
cuplate şi cu maimuţoi...

Şi-apoi cât este de maimuţă,
dar dacă este şi drăguţă,
mărturisesc cu indulgenţă
că nu văd nici o diferenţă...

Frumoasei necunoscute! (vol. Poezii de dragoste)

Te-aştept şi azi pe strada mare,
purtând în suflet o icoană
transfigurată, diafană,
mereu a Pururei Fecioare -
izvorul meu de-nseninare!

Cât te-am iubit, frumoasă fată,
până în zilele târzii,
fară măcar ca tu să ştii
c-ai fost a mea, Imaculată...
Cât te-am iubit, frumoasă fată!...

Odată m-ai învrednicit
cu luminoasa ta privire -
o rază întru mântuire...
Şi cum eram nefericit,
ah, Doamne! - cât te-am mai iubit!

De marea mea singurătate
tu chiar că nu ştiai nimic,
dar dacă îmi zâmbeai un pic,
eu te duceam cu mine-n noapte
pe-atâtea drumuri neumblate...

Pe strada mare-i primăvară
şi-i tinereţea mea uitată...
Iubito, eşti aceeaşi fată care
din guri de rai coboară,
şi te iubesc ca-ntâia oară',

Tu, Pururea Imaculată!

Când esti ca norul...(vol. Poezii de dragoste)

„Mai însetat-astept decât ogorul
sa potopesti dorinta-mi arzatoare,
dar nu uita ca nu esti decât norul
ce-mi întretine dorul meu de soare...


Iar daca treci ca umbra, ca fiorul,
puteri s-aduni din nevazuta-ti mare,
pâna revii, îti duc si tie dorul,
statornica prin vremea schimbatoare,


asa cum ne-a lasat Cârmuitorul..."

Puiul (vol. Poezii de dragoste)

Lui I. AI. Brătescu-Voineşti

Mama lui cum se frământă
c-aripioara-i este frântă...
Doamne, o să-i moar-un înger
în lăstar pătat, de sânger...

Presimţiri veneau furiş
ca şopârle prin tufiş
şi-i zvâcnea un soare-n
minte ca şi sângele fierbinte...

Ce să spună la ceilalţi
pui nevinovaţi şi fraţi?!

Lacrimile-ntunecate
le ţinea-n adânc pe toate:
doar aşa şi i-a crescut
pentr-un drum neabătut.

Şi zburau zile pe vânt
ca şi umbre pe pământ,
cum şi ea cu ei zbura
până li se-ntuneca...

Iar cu „nenea"-n nopţi cernite
vorbea, biata, pe şoptite:

-Nu-i aşa că peste mare,
peste-oraşe-n floritoare,
o să zbor, mamă, cu tine?
Să n-ai teamă, mi-e mai bine!

-Sigur, sigur! ai să zbori,
nu te teme, că nu mori...
(Răspundea cu-nfrigurare
lacrima tremurătoare).

însă Crivăţul vestea
c-o s-aducă giulgi' de nea...

S-ar fi rupt în două părţi,
dar, decât să-i moară toţi...,
cu ceilalţi ea s-a tot dus
înspre sud ca-ntr-un apus...

S-a închis în urmă zarea,
o cortină ca uitarea,
şi-au murit de bătrâneţe
după vechile poveţe,
lăsând drept învăţătură
neuitata lovitură...

A plecat şi autorul...
Mai trăiesc doar Vânătorul
şi Povestea asta tristă
picurată în batistă...

Hei, bătrâne!... (vol. Poezii de dragoste)

Abia de poţi să-nduri singurătatea,
solemnitatea ei copleşitoare,
că vine-un timp când e mai bună moartea -
o vamă grea, dar - câtă împăcare!

Armura veche e acum în cui
şi astrul zilei trece să se culce;
ai vrea, dar nu mai ai ce să-ţi mai spui
şi somnu-l simţi c-ar fi nespus de dulce.

Chiar dacă mâine va mai fi o zi
cu soarele de-o vreme mai voios,
te vei simţi din nou când te-i trezi
că eşti numai un vierme-n măr frumos:


cu cât mănânci, îl faci mai găunos...