Privește-mă, măcar din milă,
Că intre flori,de nu-s frumoasă,
Îți sunt în schimb cea mai umilă.
Te fur din ochi precum o sclavă,
Când te înalți dumnezeiasc,
Și-adun din pulberea-ți de slavă,
Puținul, să mă-mpodobesc...
Dar cât sunt, vai!, de supărată
Când intre noi se-asează nori...,
Când cu privirea-nsingurată
Te urmăresc cum îmi cobori...
Și-atunci răutăcioase șoapte
Îmi spun că tu m-ai părăsit,
Dar eu alerg prin miazănoapte
Și te aștept în răsărit,
Că n-am pe lume alt iubit!
