Al doisprezecelea ceas...(vol. "Deşteaptă-te române !..." )

- Cine îmi va călăuzi într-o zi
trecerea spre un virtual miazăzi?
- E Cel ce cu Moartea pre Moarte-a Călcat,
Lumină din Lumină, Dumnezeu Adevărat.

Replică (vol. "Deşteaptă-te române !..." )

Îi explic lui Lucifer
c-am fost şi eu tot în Cer,
de-aia am şi-un ideal
în tărâm... paranormal...

Miracolul cuvântului (vol. "Deşteaptă-te române !..." )

Precara mea realitate
un ideal mi-a inspirat,
pentru că-ntruna am sperat
să scap de grea singurătate,
să nu mă simt ca şi ratat.

Astfel o lume ideală
din abisal s-a animat.
Acum ea este cea reală,
iar cealălaltă, nu-i păcat!,
în bezna morţii s-a-ngropat...

Credinţa mea-i fenomenală,
este tărâmu-adevărat...

Noi şi mediul... (vol. "Deşteaptă-te române !..." )

Această agitată viaţă
e ca şi muntele din faţă:
masiv uşor accidentat,
pe-alocuri chiar destul de plat,
din care, însă, ţâşnesc piscuri
sfidând semeţ atâtea riscuri
de trăznete şi foc ceresc
ce-mpuţinează, dar călesc.

Cu cât mai sus, pe-atât se-aşterne
pustiul iernilor eterne...
Mai jos sunt mediocre dealuri
cu-autohtone idealuri
şi cu enclave-n care vise
au orizonturile-nchise.

Numai câmpia lângă mare
viseaz-un „dincolo de zare”...