Agonizează peştii, Cerna-i bocnă,
iar podul gheţii - cer încremenit;
pe maluri fracturate ca-ntr-o ocnă
aninii, îngropaţi, au amuţit.
Iar soarele-i bătrân şi-aproape orb,
iluminând firav acest tărâm;
pocnesc de ger şi ouăle de corb,
precum sinistru trunchii de salcâm.
Neputincios îngheaţă-n vatră focul,
când rătăcesc bezmetic pe afară,
că mi-a fugit în lume iar norocul,
ca să se-ntoarcă abia-n primăvară.
(Ce pitorească-i viaţa pe la ţară...).
