„Tare sunt singur, Doamne, şi pieziş..."
îmi cânt-o cucuvea pe-acoperiş,
iar ielele se joacă pe-ntrecute:
îmi e şi frică să mai ies prin curte.
Vecini nu am avut de când mă ştiu:
nici nu puteau trăi-n acest pustiu...
În miez de noapte mi-e trântită uşa,
că mi-a murit în vară şi mătuşa.
De la copii n-am mai primit o veste...
Şi, Doamne, pân' la ziuă cât mai este...
