Te uşurară de „povară”
ai tăi mai noi milionari;
mai-marii se extrapolară:
ţigani, şi „foşti”, şi „demnitari”...
O, ţară, te prădară, ţară...
Justiţia-i, în schimb, precară,
iară poliţia-i complice;
pe cel sărac îl apăsară
să poată ei să se ridice,
o ţară tributară, ţară...
Mai sunt şi haitele de-afară
care îţi sar în „ajutor”;
devii astfel pradă uşoară
şi la cheremul dumnealor,
o, ţară solitară, ţară...
Rămân Gadafi şi Sadam,
şi cic-o Românie Mare,
minerii care fac tam-tam,
haiduci precum Cozma-Răcoare,
şi sindicatele - gropare,
şi prea mulţi morţi pe macadam,
o, ţară neîndurătoare!
