Slugărind şi-altor nevoi
mai pleca de lângă boi
căutând identitate
tot pe drumuri neumblate.
Prin toţi timpii lua aminte
strângând „samă de cuvinte”
să le lase ca fir roşu
talisman de la... strămoşu'.
Mărturie şi tăgadă
a scris şi-o „Ţiganiadă”
demonstrând că epopeea
nu-s Ţiganii, ci ideea.
Tot el şi-a mai adunat
munţii şi a răsculat
sărăcimea aia toată
să îl vadă tras pe roată.
Înălţându-şi baricade
latiniste, Eliade
începu cu „Zburătorul”,
pe când nu ne luasem zborul,
să ne-aşeze în prim-plan
ca urmaşi ai lui Traian.
Dat i-a fost ca să mai fie
mare şi-n diplomaţie,
antrenându-şi toţi confraţii
în unire-acestei naţii,
(să nu creadă vreun friţ ungur
că Ion se traduce „singur”).
Apoi ne-a-mpânzit cu Mara
şi cu Tanda toată ţara,
şi a scos cu Caragiale
guvernanţi din mahalale,
şi cu Nică-n Humuleşti
amintiri de te cruceşti...
Delicat, ca toţi aezii,
colo-n marginea livezii,
canafi pune la toţi iezii
şi îi minte că-i Arghezi.
Veac sfârşit e-n miez de ţară,
spovedanie - pe seară,
şi în colţuri de batistă
stăruie-n povestea-i tristă.
Dintre ionii talentaţi
de-acest neam revendicaţi
foarte mare prin „Ochean”
se vede Barbilian.
Iar pe drumul robilor
de la noi spre viitor
ca şi dânsul mă-ntâlnes` cu
Lăncrănjan şi Minulescu,
cu Pillat şi Irimescu...
Personaj de anvergură,
îl găsesc şi în pictură,
în sculptură şi în alte
arte şi în ştiinţe-nalte.
Emblematicu-ne „escu”,
cum ar fi un Andreescu,
ne iluminează calea
cu Vlasiu şi cu Jalea.
Când se simte copleşit
de trădare, e cumplit,
ca să nu rămân-afară
ca un Ion „fără de ţară”
(Cum fu pân-odinioară)
Nu-i deloc întâmplător
că e nume din popor,
de ţăran sau cerşetor,
şi de domn, de dictator -
un blazon: al tuturor...
N-are teamă de Iohan,
nici de Ianoş sau Ivan,
fiindcă el mi se încrede-n
steaua lui şi-n „foaie verde”,
ca şi Ţara cu tot natul,
ca şi mine, subsemnatul.
Cei mai mulţi însă îmi „scapă”,
fiindcă sunt plecaţi la sapă.
Dar creştinul ce e-n mine
şi-a mai amintit, în fine,
de un Ion al tuturor
Înainte-mergător,
anunţând Mântuitorul:
Sfântul Ioan Botezătorul,
şi de-un alt: Gură-de-Aur,
născut tot ca mine-n Taur...
şi menit a fi tot faur...
Absolvent al Facultăţii de Filozofie (secţia Ziarstică) şi al Facultăţii de Filologie a aceleiaşi Universităţi Bucureşti, am rămas dascăl timp de peste patruzeci de ani la şcoala în care am învăţat şi eu în primii ani. Şi mai am mândria de a fi supravieţuit celor trei ani de închisoare comunistă, după care am fost achitat de Tribunalul Suprem, cu toate că am rămas suspect pentru totdeauna.
sâmbătă
De Bobotează... (vol. Veghe)
Coboară luna şi-n cristale
aprinde reci lumini de jale,
iar peste satele sărace
se-aşterne-o nefirească pace.
Nu se aud nici lupi cum urlă,
nici câinii răspunzând la târlă,
nici bufniţe bocind în turlă,
nici cioara-n parul de la ţurlă.
ci doar cum cade dimineaţa...
Trozneşte focul ca şi gheaţa...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)