Copiii vin din nou la geamul
în care s-au aprins gutui:
muşcatele şi măghiranul
îşi ning miresmele verzui.
Pocneşte focul, plita cântă
din nu se ştie care vremuri;
e-o aşteptare-atât de sfântă,
că de misteru-i te cutremuri.
În noaptea asta-ntunecată,
ca şi-n copilăria mea,
pe cer din nou mi se arată
mântuitoare-aceeaşi stea.
Şi într-al bucuriei iureş,
de peste tot, ca un îndemn,
şi-nalţă vechiul Maramureş
în cântec turlele de lemn...
