E-o statuietă ideală
făcută zob lângă pilastru;
iată cum numai o greşeală
transformă visul în dezastru.
Printre sfarâmături mai vezi
şi inelar, şi-arătător,
un ochi sub streaja pleoapei verzi,
un sfârc, de viaţă dătător...
Impresia-i copleşitoare:
tot ce a fost s-a petrecut:
aşez la cioburi pe cărare,
cu faţa-ntoarsă spre trecut...
(Cercarea de restaurare
a visului pe veci pierdut)...
