Foaie verde cât pot crede,
Vis-de-Iarnă, Trup-de-Nea!
Verzi ţi-s ochii, Doamnă-Verde,
lasă-mă la umbra ta!
Cu privirea-nrourată
şi cu gene lungi şi verzi,
ca-n povestea minunată
fa-mă, Doamnă, să-nviez!
Şopot tainic fie-ţi glasul,
părul tău-umbrâ-n amiezi,
şi cu ochii-ţi, la tot pasul,
tu aşterne-mi şesuri verzi!
Foaie verde!... Cât de verde,
când îmi vii şi iute pleci?!
Trupul tău uşor se pierde
prin oglinzi verzui şi reci...
Verde-aş vrea şi verde-aş crede,
Vis-de-Iarnă, Trup-de-Nea;
verzi ţi-s ochii, Doamnă-Verde,
dar departe mila ta...
