Femeie şi copii stau cuibăriţi
din chibzuială-ntr-o bucătărie;
privesc pe geam şi sunt neliniştiţi
pe-o vreme încă de vremelnicie.
O cobiliţ-oftează văduvită,
că-i e olteanu-n lume de mult dus,
dar le zâmbeşte mama obosită,
să lumineze-oleacă în apus...
