Lui Noemi
Cin` te-a trimis în calea mea, copilă,
suavă şi-aplecată-n rugăciune?!
O prea târziu danie de milă
mărturisindu-mi încă o minune?!...
În tine simt zăpezi de altădată
şi-ascult izvorul lacrimilor lor,
când tremuri în lumină preacurată
nostalgică şi pură ca un dor.
Sub soarele înalt şi princiar,
cum se topesc zăpezile candide...
Să prindem clipa iute, aşadar,
că vine vara, vara ce ucide!...
