„Mai însetat-aştept decât ogorul
să potopeşti dorinţa-mi arzătoare,
dar nu uita că nu eşti decât norul
ce-mi întreţine dorul meu de soare...
Iar dacă treci ca umbra, ca fiorul,
puteri s-aduni din nevăzuta-ţi mare,
până revii, îţi duc şi ţie dorul,
statornică prin vremea schimbătoare,
aşa cum ne-a lăsat Cârmuitorul..."
