Sinistră dimineață, friguroasă,
și cu o ceață groasă și
grețoasă .
Pe strada buimăcită, resemnată
,
fugea plângând o fată rușinată
.
Și curioși s-au strâns , i-au
stat în cale,
aproape împietriți de-atâta
jale ;
avea frumoasa rochia sfâșiată
și fața-nvinețită, deformată .
Abandonată și cu sânii goi,
târa cu greu o cumpănă-n noroi
,
( pe care-o arătase altădată
ca pe-un simbol de dreaptă
judecată ).
Când a-ntrebat-o un naiv ca
mine,
ea a răspuns, deși-i era
rușine,
că de o perioadă-ndelungată
a fost bătută crâncen, violată,
și c-a țipat la toți în gura
mare,
dar lumea se distra pe
trotuare.
,, Adunătura aia de nebuni
m-a obligat și la perversiuni
""...
- Dar cine sunt, mă rog, acești
nemernici ?
- Deși pretind a fi niște
cucernici ,
ei sunt, de fapt , jivine `ntărâtate ,
puternic susținute de la spate
...
Plângea săraca, grav
descumpănită,
iar lumea o privea înmărmurită
,
că se strânsese-n jurul ei
Cetatea,
de au putut pe rochia sfâșiată
citi că fata ar fi fost . ..
Dreptatea ...
( Acum și strada e contrariată )...
