Bolnavi fiind de vechea-ne psihoză,
de care pare-a încă nu ne trece,
ne-ar trebui acum o superdoză
de-ncredere şi de conştiinţă rece.
Un adevăr de care ne e teamă,
că seamănă mai mult c-o-njurătură,
e, dacă vreţi să îl băgaţi în seamă,
că nu se prea munceşte, cât se fură.
Se tem „aleşii” c-ar putea să piardă
prin adevăr prea mulţi din electori:
mândrie şi prostească, şi deşartă,
de-a ignora obşteştile rigori.
Să recunoaştem, în sfârşit, păcatul
că ne furăm căciula între noi,
c-aşa de izânit ne e electoratul,
de parcă-i scos din lada de gunoi,
că se tot fură, şi, la fel, se minte
când prea puţin în ţară se munceşte;
cu-aşa năravuri nu se dă-nainte,
eu zic s-o recunoaştem... omeneşte.
„Ei se prefac că dau, noi - că muncim”,
ne-nţelegând că alta-i conjunctura;
şi uite-aşa-nde noi ne păcălim,
precum ne-obişnuise dictatura.
Bolnavi fiind de vechea-ne psihoză,
de care pare-a, încă, nu ne trece,
ne-ar trebui acum o superdoză
de adevăr şi de conştiinţă rece!
