Auzind cete cântând
pe la casele de rând,
chiar bătrân fiind de-acum,
am ieşit cu visu-n drum:
„Moş Crăciune, Moş Crăciune,
ce cobori din vremi străbune,
adu-le pe înnoptate
darurile aşteptate
dragilor de prichindei,
fericit să fiu cu ei..."
Şi intrând în prima casă,
ca a noastră, cu-amiroasă,
cum eram din nou copil
l-am văzut păşind tiptil
şi punând la fiecare
dalbe daruri, stropi de soare.
Când, surprins, l-am întrebat
cum de este neschimbat
dup-o jumătat' de veac,
mi-a zâmbit cam... încurcat,
dar mi-a zis de sub fereastră,
dintr-o sanie albastră,
când strunea cei doi elani:
„La anul şi la mulţi ani!"
Iar când i-am răspuns: „Mulţam!"
el s-a dus uşor, s-a dus,
tot spre lumile de sus,
lângă Domnul lui: Isus.
