Lerui-Ler! - vechi cântec sfânt
ne pogoară pe pământ:
ca şi florile pe ram
înfloresc copiii-n geam,
Lerui-Ler, să cânte-un neam!
Lerui-Ler! - ţara colindă
şi flori dalbe-aşează-n tindă;
se-ntind mese luminate,
în căsuţele curate -
gazdă la Divinitate!
Lerui, veacurile vii
par prin noapte a sui
din străfundurile lumii
până în poiata lunii...
Lerui-Ler! Cântă străbunii.
Lerui-Ler!, mai sunt copii,
şi nădejdi, şi bucurii,
mai e sângele fierbinte,
mai sunt flori peste morminte,
Lerui-Ler!, să luăm aminte!
ne pogoară pe pământ:
ca şi florile pe ram
înfloresc copiii-n geam,
Lerui-Ler, să cânte-un neam!
Lerui-Ler! - ţara colindă
şi flori dalbe-aşează-n tindă;
se-ntind mese luminate,
în căsuţele curate -
gazdă la Divinitate!
Lerui, veacurile vii
par prin noapte a sui
din străfundurile lumii
până în poiata lunii...
Lerui-Ler! Cântă străbunii.
Lerui-Ler!, mai sunt copii,
şi nădejdi, şi bucurii,
mai e sângele fierbinte,
mai sunt flori peste morminte,
Lerui-Ler!, să luăm aminte!
