Vin sărbătorile şi iar Mesia,
fantomă ce umbla prin România,
trezeşte-acum în noi copilăria.
Iar cei ce n-au părinţii încă morţi,
cu dacii vin, cu fii şi cu nepoţi
să mai hrănească... datina, cu toţi.
Şi pomul nostru-atât de lăudat,
de floare dalbă cândva încărcat,
se simte iarăşi bine... scuturat,
astfel că-n ţărmurile ăstea reci,
după atâtea vremuri foarte seci,
ninge cu cărnuri, vinuri, şi-astfel, deci,
copiii le adună-n port-bagaj,
mai lasă la „babaci" câte un gaj
şi se întorc în... scumpul lor oraş.
