Îţi aminteşti revista-n care
un scriitor cu nume mare
avertiza că-n ţara sfântă
avem pământ care cuvântă?!
Şi-ntr-adevăr, cu primii zori
tărâmul s-a umplut de flori,
dar printre ele mătrăguna
da-n floarea ei, ca-ntotdeauna.
Miresme tari, cum multe nu-s
împrăştii jos şi-mpuşti în sus,
dar recunoaşte încă una:
că printre flori ai mătrăguna.
Ţi-o spun şi cred că-ţi sunt pe plac,
când buruiana-i tot de leac,
dar numai pentru-acel ce ştie
ceva din homeopatie.
Nu-i inimă „contemporană”
să n-aibă şi ea câte-o rană...
Balsam tu să le fii prin ani,
iar ţie toţi: contemporani!
Şi vom avea pământ de flori
precum inexorabili zori,
deşi cu florile-mpreună
va fi şi câte-o mătrăgună...
