Lancea cu vârful înspre cer
izbândă e, şi caracter,
(cum toate au în Tricolor
semnificaţiile lor).
Un roşu viu şi-nflăcărat
nu e trecutu-nsângerat,
cât ochiul făr' de lacrimă
mânie-aprinsă, patimă...
Şi-un galben ca o sihăstrie
simbolizează acalmie,
ne e un fel de teritoriu
de zbucium surd, ca-n purgatoriu.
Albastrul, după crezul meu,
L-ar sugera pe Dumnezeu,
puterea noastră de credinţă,
înaltul punct de referinţă...
E veşnic astfel Tricolorul:
cu ieri, cu azi şi... viitorul!
